CO'ADĂ, cozi, s.f.
1. Apendice terminal al părţii posterioare a corpului animalelor
vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care creste în prelungirea lui. ◊ Expr.
A da din coadă = (despre oameni; fam.) a se lingusi pe lângă cineva; a se bucura.
A-si vârî (sau
băga)
coada (în ceva) = a se amesteca în chestiuni care nu-l privesc.
Îsi vâră (sau
si-a vârât, îsi bagă, si-a băgat etc.)
dracul coada (în ceva), se spune când într-o situaţie se ivesc neînţelegeri sau complicaţii (neasteptate).
A călca (pe cineva)
pe coadă = a jigni, a supăra (pe cineva).
A pune coada pe (sau
la)
spinare = a pleca (pe furis), a o sterge (lăsând lucrurile nerezolvate).
Cu coada între picioare = (despre oameni) umilit, rusinat; fără a fi reusit. (Pop.)
A-si face coada colac = a se sustrage de la ceva.
A trage mâţa (sau
pe dracul)
de coadă = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu faţă nevoilor minime de trai.
(Get-beget) coada vacii =
neaos; vechi, băstinas; de origine rurală. (Fam.)
A prinde prepeliţa (sau
purceaua)
de coadă = a se îmbăta. ♦ Partea dindărăt, mai îngustă, a corpului unor animale (a pestelui, a sarpelui, a racului etc.).
2. Păr (de pe capul femeilor) crescut lung si apoi împletit; cosiţă.
3. Parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă. V.
peduncul.
4. Partea dinapoi (prelungită sau care se târăste pe jos) a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales a celor purtate de femei); trenă. ◊ Expr.
A se ţine de coada cuiva sau
a se ţine (sau
a umbla)
coadă după cineva = a fi nedespărţit de cineva, a se ţine cu insistenţă si pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasă a
cometelor. ♦ Fâsie foarte îngustă din cârpe (înnodate) sau din hârtie care se atârnă de partea de jos a unui
zmeu spre a-i menţine echilibrul în aer.
5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apucă cu mâna; mâner. ◊ Expr.
A lua (sau
a apuca ceva)
de coadă = a se apuca de treabă, a începe (ceva).
A-si vedea de coada măturii (sau
tigăii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodăresti.
Coadă de topor = persoană care serveste drept unealtă în mâna dusmanului.
6. Partea terminală a unui lucru sau,
p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucată de la capătul unui lucru; sfârsit, extremitate. ◊ Loc. adv.
La (sau
în)
coadă = pe cel din urmă loc sau printre ultimii (într-o întrecere, la scoală etc.).
De la coadă = de la sfârsit spre început. ◊ Expr.
A nu avea nici cap, nici coadă = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fără înţeles, confuz. ♦
Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se îngustează un lac, un
iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un râu în
helesteu.
7. Sir (lung) de oameni care îsi asteaptă rândul la ceva, undeva. ◊ Expr.
A face coadă = a sta într-un sir (lung) de oameni, asteaptând să-i vină rândul la ceva, undeva.
8. Compuse:
coada-calului =
a) nume dat mai multor plante
erbacee caracterizate prin două tipuri de tulpini: una
fertilă si alta
sterilă; barba-ursului (
Equisetum);
b) plantă erbacee acvatică cu frunze liniare si cu flori mici, verzui (
Hippuris vulgaris);
coada-cocosului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, întrebuinţate în medicina populară (
Polygonatum);
coada-mielului =
a) plantă erbacee cu frunze lucitoare si cu flori violete (
Verbascum phoeniceum);
b) mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinisoare mai întunecate (
Veronica prostrata);
coada-mâţei = plantă erbacee cu flori mici, roz (
Leonurus marrubiastrum);
coada-mâţei-de-baltă = nume dat mai multor specii de muschi de culoare albă-gălbuie, care cresc prin locurile umede si contribuie la formarea
turbei (
Sphagnum);
coada-racului = plantă erbacee cu flori mari de culoare galbenă (
Potentilla anserina);
coada-soricelului = plantă erbacee medicinală cu frunze penate, păroase, cu flori albe sau trandafirii (
Achillea millefolium);
coada-vacii =
a) plantă erbacee ţepoasă, înaltă, cu frunze
lanceolate si cu flori albe, dispuse în spice (
Echium altissimum);
b) plantă erbacee cu flori violete sau rosietice (
Salvia silvestris);
coada-vulpii = plantă erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioară, cu flori verzi dispuse în formă de spic, folosită ca furaj (
Alopecurus pratensis);
coada-zmeului = plantă veninoasă cu tulpina târâtoare si cu fructele în forma unor bobiţe rosii, care creste prin mlastini (
Calla palustris);
coada-rândunicii = numele a doi fluturi mari, frumos coloraţi, care au câte o prelungire în partea posterioară a aripilor (
Papilio machaon si
podalirius). [Pl. si: (
2)
coade] - Lat.
coda (=
cauda).
Sursă
: DEX'98
(
44845)
- romac